
Ani la rând, minarea solo de Bitcoin a fost văzută ca o relicvă a trecutului—eclipsată de fermele industriale masive pline de rânduri de ASIC-uri. Totuși, în 2025, povestea este mai complexă. În ciuda dificultății record a rețelei și a minerilor corporativi care controlează majoritatea hashrate-ului, rapoartele ocazionale despre mineri solitari care „dau de aur” amintesc comunității că visul nu a murit. Șansa de succes poate fi infimă, dar atunci când un miner solo rezolvă un bloc, recompensa de 3,125 BTC (aproximativ 350.000 de dolari la prețul de astăzi) face efortul de neuitat.
Din punct de vedere tehnic, șansele sunt împotriva indivizilor. Dificultatea minării este la cote maxime, iar rularea unei singure sau chiar a câtorva unități ASIC este statistic puțin probabil să câștige un bloc. Costurile cu energia electrică cântăresc, de asemenea, greu; fără acces la energie extrem de ieftină sau în exces, majoritatea minerilor solo riscă să opereze în pierdere. Totuși, mulți entuziaști tratează minarea solo ca pe o loterie—în care persistența, momentul potrivit și puțin noroc pot crea recompense care schimbă viața.
Ceea ce face 2025 unic este apariția modelelor hibride. Unii mineri solo experimentează cu surse de energie regenerabilă, folosind surplusul de energie solară sau hidroelectrică pentru a-și reduce costurile. Alții se conectează la platforme precum Solo CKPool, care permit minerilor să contribuie individual fără a se alătura unui pool tradițional, menținând vie posibilitatea unui „jackpot solo”. În timp ce minerii industriali domină producția zilnică, succesul rar al unui singur miner independent menține viu spiritul descentralizat al mineritului Bitcoin, dovedind că, chiar și într-o eră extrem de competitivă, „micul om” are încă o șansă.